Intr-una din zilele vacantei de vara a anului trecut eram impreuna cu prietenii mei la joaca in satul
bunicilor, undeva intr-un sat de munte din judetul nostru. Vremea era frumoasa si calduroasa, numai
buna pentru a sta afara si a te zbengui cat e ziua de lunga.
Eram cu totii veseli si pusi pe sotii, ne alergam si ne ascundeam prin livada intinsa a bunicului si,
cand oboseam, ne asezam pe o patura la umbra si jucam carti.
Deodata, insa, Maria, una dintre fete, se ridica speriata de pe patura, tipand cat o tinea gura. Niciunul dintre noi nu intelegea ce i s-a intamplat. Ba mai mult, Mihai, unul dintre baieti, a inceput sa rada de ea. Maria, insa, era ingrozita de-a dreptul. Cu chiu cu vai, s-a linistit si a reusit sa ne spuna ca tocmai fusese intepata de o albina si era alergica la albine...
Toti am incremenit, fara sa stim ce avem de facut... Doar Alexandra, cea mai mare din grupul nostru si prietena cea mai buna a Mariei, nu si-a pierdut cumpatul. A luat telefonul si a sunat la salvare, iar apoi a fugit la farmacia din apropiere si in cateva minute s-a intors cu un medicament antialergic pe care i l-a dat Mariei. Noi priveam speriati cum Maria se simte din ce in ce mai rau si cele 15 minute pana a venit salvarea ni s-au parut 15 ani.
Medicul de pe ambulanta a fost impresionat de gestul Alexandrei care a si mers cu Maria la spital ca sa fie sigura ca este in afara de orice pericol.
Atunci mi-am dat seama cat de bine este sa fii atent la orele de prim-ajutor de la scoala, care nu credeam ca au vreun rost. Mai mult chiar, dupa toate cele intamplate, am inteles valoarea adevaratei prietenii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu