Iarna trecuta ne jucam mai multi colegi afara in curtea scolii. Era pauza mare si toti ne bucuram de zapada moale si pufoasa care era din belsug pe terenul de sport si din care faceam bulgari mari si rotunzi cu care ne alergam sa ne lovim. Toata curtea scolii rasuna de rasetele si tipetele noastre de bucurie. Nu mai fusese demult zapada si ne bucuram de ea cat puteam de mult.
Deodata, mi-am dat seama insa ca ceva e in neregula. Doi dintre colegii mei de clasa, Andrei si Mihai, transformasera joaca intr-o adevarata cearta. Vocile lor rasunau ascutite si rautacioase, fiecare dintre ei il acuza pe celalalt ca l-a lovit prea tare cu bulgari si ca a facut-o intentionat.
Nu imi placea sa-i vad certandu-se, pentru ca amandoi erau colegii si prietenii mei, asa ca m-am hotarat sa intervin. si... bine am facut ca m-am indreptat spre ei, caci cearta era pe punctul de a se transforma in bataie in regula. Am oprit tocmai la timp pumnul lui Mihai indreptat spre fata lui Andrei si i-am despartit. Nu mi-a fost deloc usor sa ii conving pe cei doi baieti sa se calmeze si, mai mult, sa-si ceara scuze unul fata de celalalt, caci, asa cum se intampla de obicei, vina era impartita.
Intr-un final, insa, am reusit sa-i impac si amandoi mi-au multumit pentru ca nu i-am lasat sa strice o prietenie frumoasa. Rasplata mea a fost pe masura: nu mi-am pierdut niciun prieten si, in plus, dupa ore, am baut toti trei o ciocolata calda pregatita de Andrei, numai buna sa ne incalzeasca dupa alta repriza de bulgareala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu