Intr-o zi din luna iulie a anului trecut, ma jucam in parc alaturi de mai multi colegi si prieteni. Meciul
de fotbal era in toi, scorul era strans si fiecare echipa era cat mai hotarata sa castige, caci miza era chiar
delicioasa: cei care pierdeau faceau cinste cu suc si inghetata. Toti ne gandeam la gustul racoritor al
premiului, dar niciunul dintre noi nu ar fi vrut sa piarda.
Asa se face ca jucam cu inversunare si fiecare dintre noi dadea cat de mult putea. Deodata, insa,
auzim o bufnitura urmata de un vaiet de durere. Mihai, capitanul nostru de echipa, se afla la pamant, tinandu- si genunchiul cu mana. Fusese faultat de un adversar, Andrei, coleg si prieten cu noi toti... Niciunul nu a crezut insa ca Andrei a incercat doar sa preia mingea si nu l-a lovit intentionat... Jocul s-a
sfarsit intr-o cearta generala, iar Mihai a ajuns la medic, unde a fost pansat.
Dupa cateva zile, genunchiul lui era ca nou, ia jocul a fost reluat. De data aceasta, Andrei statea in
poarta, caci nu mai vrusese sa fie pe teren. Inevitabil a venit randul lui Mihai sa atace un adversar ca sai
ia mingea... iar situatia s-a repetat: celalalt a cazut si s-a lovit destul de rau, si nimeni nu l-a crezut pe
Mihai ca nu l-a lovit intentionat.
Atunci am inteles cu totii ca Andrei avusese dreptate si ne-am dat seama ca se potriveste proverbul:
„ce tie nu-ti place, altuia nu face”. Pentru toti, intamplarea a fost o lectie bine-meritata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu