Atunci cand pornim intr-o aventura, se presupune ca avem macar habar unde mergem sau ce anume ne trebuie ca sa fim pregatiti in orice situatie. Se presupune ca stim... dar acesta nu a fost si cazul meu. Sa vedeti de ce.
Acum ceva timp, ma trezesc ca ma suna un bun prieten si ma intreaba daca sunt liber in week-endul care urma pentru ca se pregatea sa faca o scurta calatorie si avea nevoie de un tovaras de drum. Cum nu aveam niciun program, am acceptat de indata si, in ziua stabilita, ne-am intalnit la gara sa luam trenul spre o localitate de munte unde prietenul meu voia sa gaseasca niste plante rare care ii trebuiau pentru un proiect al scolii lui pe teme de ecologie.
Dupa cateva ore de mers cu trenul si o alta ora de mers pe jos, am ajuns intr-un sat izolat, undeva la poalele unui munte imens. Acolo... am dus-o din surpriza in surpriza... dar ceea ce a constituit cea mai interesanta surpriza dintre toate a fost ca am descoperit ca era chiar satul natal al bunicilor mei, din care ei plecasera cu multi ani in urma. M-am simtit ca intr-o adevarata aventura sa explorez vechea lor casa, acum aflata in grija unor rude indepartate si, mai ales, sa descopar multe din documentele si pozele vechi ale familiei.
La intoarcere, i-am multumit prietenului meu pentru minunata aventura in care m-a dus aproape fara
voia mea, caci nu mi-as fi imaginat niciodata ca o simpla calatorie pentru niste plante imi poate aduce
atata bucurie in suflet.
Asa ca, dragii mei, niciodata nu stim ce aventura ne poate astepta odata ce am
pasit dincolo de pragul casei noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu