,,Câinele lui Iacob" de Lev Tolstoi

Câinele lui Iacob

de Lev Tolstoi 

Un pădurar avea o nevastă şi doi copii: un băieţel şi o fetiţă. Băieţelul era de şapte ani şi fetiţa, de cinci ani.

Odată, pădurarul a plecat în pădure şi a poruncit nevesti-sii să nu lase copiii să plece de-acasă, fiincă toată noaptea au umblat lupii în jurul casei şi s-au dat la câine.

– Copii, să nu vă duceţi cumva în pădure! a spus femeia, apoi s-a apucat să coasă.

Îndată ce mama s-a aşezat la lucru, băieţelul a îndemnat-o pe sora lui:

– Hai în pădure, ieri am văzut un măr plin de mere coapte.

Fetiţa s-a învoit.

– Hai! Şi au pornit amândoi în pădure.

După ce mama şi-a sfârşit lucrul, a chemat pe copii, dar ei nu au răspuns. Mama a ieşit pe prispă şi a început să-i strige. Copiii – nicăieri. Bărbatul a venit şi a întrebat:

– Unde-s copiii?

Nevastă-sa a răspuns că nu ştie.

Atunci pădurarul s-a supărat pe nevastă şi a alergat să-şi caute copiii.

Deodată a auzit câinele schelălăind. S-a repezit într-acolo şi i-a văzut pe copii stând sub un tufiş şi plângând; iar lupul se încleştase cu câinele să-l sfâşie. Pădurarul a luat repede toporul şi a omorât lupul. Apoi a luat copiii în braţe şi a fugit cu ei acasă.

După ce au ajuns acasă, mama a închis uşa şi s-au aşezat cu toţii la masă.

Deodată se auzi un schelălăit de câine la uşă. Au ieşit în curte şi au vrut să-i dea drumul în casă, însă câinele era însângerat şi nu putea umbla. Copiii i-au dat apă şi pâine, dar câinele nu a vrut nici să mănânce, nici să bea apă, ci numai le lingea mâinile. Pe urmă s-a întins pe o parte şi n-a mai scheunat…

Dragi copii, cum credeţi că s-a sfârşit această poveste? Imaginaţi singuri sfârşitul!